A trecut o săptămînă.
În fiecare relaţie condamnată, vine un moment "uhhhhh". Cînd ceva neînsemnat se întîmplă, şi îţi dai seama că ai fost martorul începutului sfîrşitului. Şi instantaneu te opreşti şi îţi spui "Uhhhhhh aisberg în faţă".
Cînd vine vorba despre astfel de momente, am o frază preferată: "You never see the hard days in a photo album, but those are the ones that get you from one happy snap shot to the next. Some days you love each other. Other days you have to work at it."
Ce a urmat a fost însă (prefer să cred aşa, oricum lately even lying to myself comes easy) un dialog rupt dintr-un film:
Summer: I woke up one morning and I just knew.
Tom: Knew what?
Summer: What I was never sure of with you.
Tom: Knew what?
Summer: What I was never sure of with you.
Straniu. Dar chiar şi atunci cînd ştii că trebuie să se termine, atunci cînd în cele din urmă se termină, apare un gînd inevitabil care te urmăreşte: Am făcut ceea ce trebuia?
Yeah, I'm single. ...neataşat, liber ca o pasăre... Nu depind de nimeni şi nimeni nu depinde de mine... Trăiesc doar pentru mine. Dar nu am linişte sufletească. Şi dacă nu ai asta, n-ai nimic.
Şi cred că acest capitol se poate de încheiat cu un cantec. Punct.
Şi cred că acest capitol se poate de încheiat cu un cantec. Punct.
Some people think that it's holding on that makes one strong... sometimes it's letting go...
ReplyDelete@Speranta, If you limit your choices only to what seems possible or reasonable, you disconnect yourself from what you truly want, and all that is left is compromise. But, let's not argue. Some want to be strong, others to be happy. And as far as I see it, its over for good.
ReplyDeleteIt takes a couple seconds to say hello, but forever to say goodbye... it”s not that easy. not for me. it seems much more easy for you.
ReplyDelete