Part I: Ultimul post din mai

"It's been a brilliant journey of self-awakening. And now you've got to ask yourself this: What is happiness to you?"

     Si in ziua de astazi tin minte aceste cuvinte... Bun film, buna fraza! makes an important point: Noi suntem singurii care stim cand, cum si ce anume ne face fericiti.

     But somewhere along the way we get lost. Adica, uitam ca suntem singurii autori ai vietii noastre. Incepem sa mergem la compromisuri. Suntem prea buni as zice. Cateodata am impresia ca a fi bun este o calitate inventata anume ca altii sa profite, lumea sa nu fie fericita, sa fie un fel de echilibru.

     De ce mergem la compromisuri daca asta nu ne face fericiti? I'm the boss, eu fac regulile. Daca nu te conformezi atunci nu esti potrivit(a), fix ca la un interviu. Dar, lumea iubeste sa se complice. Multi ar trebui sa invete cum se zice un NU ferm. Unii ar spune ca viata noastra depinde si de alte persoane. Asta, cred eu, in cazul compromisului, cand scazi pretul asa de mult incat te temi ca nu vei primi nici ceea ce ti-a fost promis, si astfel pierzi controlul situatiei.

    Suntem prea incapatinati sa acceptam realitatea, ce e bun pentru noi, pentru ca suntem niste fricosi sa dam porumbelul din mana si sa raminem cu nimic.

    Toti condamna public egoismul, dar toti in adincul inimii stiu, ca in acel moment, cand vor trebui sa aleaga, vor alege o pozitie lor favorabila. Si intotdeauna au facut-o.

I'll stop the world and melt with you

Astăzi zîmbesc! N-am motiv, dar faţa îmi radiază de bucurie. Zîmbesc sincer şi fără să depun efort. De parcă toată viaţa am fost cel mai fericit şi lipsit de griji om. Vine de undeva din interior. Un loc de care am uitat în toată învălmăşeala lui aprilie.

Ca pe timpurile bune...

"Soarele se scurge-ncet în mare
Timpul s-a oprit şi viaţa nu mă mai doare
Nu mă intereseaza cine, cum şi ce
Totul se dărîmă-n jur, dar noi nu ne-ntrebăm de ce..."

Audiere plăcută

În viaţă trebuie să asculţi cel puţin un cîntec de Adele

“We are each our own devil, and we make this world our hell” O.W.

Astăzi m-am gîndit care ar fi cea mai mare pedeapsă care ar putea să-mi fie atribuită în Iad, dacă tot să luăm în calcul posibilitatea să nimeresc acolo. Am ajuns la concluzia că nu există nimic mai crud decît reîncarnarea. Nu atît de simplu. Cu tot cu memoria mea de o viaţă, cu tot cu amintiri, gînduri nespuse şi nu oriunde, ci în preajma celor mai dragi oameni în ultimele lor clipe. Să vezi cum unul cîte unul se scurge prin preajma ta ca nisipul printre degete. M-aş simţi ca după o sticlă infinită, ca un cititor care cît nu ar încerca nu va putea intra/face parte din lumea la care atît de mult rîvneşte. Cred că este dur, să ai nevoie de ceva, să ai acel ceva, dar să nu-l poţi folosi. Ajungi la disperare, dar eu mai bine îndur o durere fizică, decît să mor emoţional.

You took my hand added a plan

Se potriveşte cu timpul de afară.

They're all about the short game

Mi-am amintit de un timp, în care aveam o pauză de masă suficient de lungă, care îmi permitea să joc o partidă de biliard şi momentan mi s-a creat o asociere dintre relaţiile care le avem şi acest joc. Unii îşi aleg loviturile bazîndu-se pe prima impresie, nu neapărat cele care îi vor avantaja pe termen lung. Cu aşa o tactică nu am cîştigat niciodată şi mi-am schimbat strategia, ce-i drept doar în joc. În viaţă este mai complicat, pentru că zi de zi nu suntem limitaţi de un spaţiu oarecare, iar pe masă nu sunt doar 2 tipuri de bile. Dar nu e viaţa un joc?